Categorii
Sănătate Sănătate fizică

Povestea transformării mele

 

Copilărie cu dulciuri, mezeluri și sucuri carbogazoase

Ah, ce-mi mai plăceau dulciurile! Și mezelurile! De cartofii prăjiți nu mai zic! Sau de sucurile carbogazoase. Devoram tot ce era mai nesănătos când eram mică! Spre deosebire de sora mea, care păstra și pentru “zile negre”. Bine, recunosc, le ascundea de mine. Și pentru că eu “miroseam” imediat unde a pus dulciurile, era nevoită să găsească mereu locuri noi. Asta într-un apartament cu două camere. Într-un an, după Crăciun, am căutat destul de mult. Știți unde ascunsese cadourile de la Moșul? În spatele unui tablou din acela uriaș care nu era lipit de perete, ci era agățat într-un unghi de 10-15 grade. Dar le-am găsit și acolo într-un final și cred că vă imaginați care a fost deznodământul:))

Ajunsesem să nu rezist mirosului dacă treceam pe lângă anumite lanțuri de fast food.

În liceu și facultate am mai adăugat preferințelor mele merdenelele, cornurile cu gem sau ciocolată, covrigii și orice tip de fast food. Ajunsesem să nu rezist mirosului dacă treceam pe lângă anumite lanțuri de fast food. Până și când lucram la “Ce se întâmplă, doctore?”, adică la o emisiune de sănătate, la fel mâncam. Degeaba făceam interviuri cu medici care ne spuneau ce efecte are o astfel de alimentație, degeaba vedeam că nu ma simt bine și tot apăreau probleme de sănătate. N-aș fi renunțat nici în ruptul capului la alimentația mea plină de coloranți, conservanți și potențiatori de gust.

Asta până într-o zi. Era chiar de ziua mea de nume, pe 21 mai. Atunci am făcut prima colonoscopie. Nu știu nimic din timpul investigației, pentru că medicii au folosit analgo-sedarea, dar îmi amintesc clar că am ieșit din cabinet ajutată de soțul meu, care m-a așezat pe un scaun și s-a dus să plătească. Atunci am auzit cuvântul “biopsie”.

Am început să plâng.

Știu că o biopsie nu înseamnă neapărat cancer, știu că este o analiză de rutină și nu ai de ce să te îngrijorezi, dar în acele momente m-am speriat. Poate și pentru că mă hotărâsem să merg la medic după ce aflasem că un băiat de 20 de ani avea cancer de colon. În cazul meu medicii descoperiseră un polip. Aveam 22 de ani. Au urmat două săptămâni grele până când am primit rezultatul. Din fericire a fost o veste bună, dar medicul mi-a spus că era un risc foarte mare ca polipul să se fi transformat în cancer dacă nu l-ar fi descoperit la timp. Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că trebuia să schimb ceva. Pe atunci nu știam nimic despre cauzele emoționale ale bolilor, așa că am hotărât să schimb ceva în alimentație. Știam bine că problemele colonului sunt legate strâns de ceea ce mâncăm, iar mie nu imi plăceau mai deloc legumele și fructele proaspete. Făcute pane sau dulceață cu mult zahăr da! Altfel nu.

Schimbare pas cu pas

Primul pas a fost să micșorez cantitatea de carne, pentru că mâncam foarte, foarte multă. Pentru asta am făcut o regulă: dacă ciorba era pe bază de carne, felul principal era fără. Sau invers. Tot în acea perioadă am început să gătesc și implicit să mănânc carne de la părinții mei, care locuiesc la țară, nu din magazine. Automat am rărit și cantitatea de mezeluri.

Ca să consum mai puțin zahăr mai întâi am renunțat la băuturile acidulate, apoi și la restul sucurilor din comerț. Dulciuri am început să mănânc mai puține (în loc de două savarine – una, apoi în loc de una – jumătate), iar mai apoi am început să fac prăjituri fără foc, fără preparare termică, pe care le îndulceam cu miere.

Un alt pas foarte important: am învățat să citesc etichetele. Dacă voiam să cumpăr un produs care avea o listă luuungă de ingrediente, îl puneam înapoi pe raft. La fel dacă pe etichetă vedeam ingrediente cu niște denumiri ciudate, parcă desprinse din manualul de chimie.

Dacă înainte strecuram ciorba cu sita de ceai, pentru că nu îmi plăceau absolut deloc legumele, acum am devenit dependentă de ele!

Cel mai important: am început să mănânc mai multe fructe și legume. Dacă înainte strecuram ciorba cu sita de ceai, pentru că nu îmi plăceau absolut deloc legumele, acum am devenit dependentă de ele 🙂 Nu sunt vegetariană, dar m-am obișnuit ca cel puțin jumătate din alimentația zilnică să fie fructe și legume crude. Restul poate fi orice, chiar și cartofi prăjiți sau prăjituri cu zahăr din când în când. Diferența este că acum gust puțin și gata, mi-a trecut pofta. Asta pentru că mi-am reeducat organismul și nu îmi mai cere și mai mult, și mai mult, cum se întâmpla înainte.

Schimbări și în interior

Transformarea mea nu a fost doar la nivel fizic. Alimentația din ce în ce mai „curată” m-a ajutat să devin mai deschisă, mai prezentă, mai conștientă de tot ce ne înconjoară. Așa am început să merg la cursuri de dezvoltare personală, să citesc, să redescopăr cine sunt, să evoluez. Și fac asta în continuare.

Sunt foarte, foarte multe de spus, dar pe scurt aceasta este povestea transformării mele. În plus, acum nu doar eu am un stil de viață sănătos și curat, ci și soțul meu, sora mea, părinții, am și colege care îmi spun că mănâncă mai sănătos datorită mie. Sper ca și pe tine să te inspire povestea mea și să faci o schimbare, oricât de mică ar fi ea. La fel am făcut și eu. Nu am schimbat nimic brusc, peste noapte. Totul s-a întâmplat în ultimii 8 ani.

Nu spun că e ușor, dar SE POATE!

Această pagină web folosește cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe

Această pagină web folosește cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe