Cadrele medicale sunt cele mai expuse noului coronavirus. Apoi, să nu uităm de farmaciști, angajații de la magazinele alimentare, polițiștii care se asigură că sunt respectate regulile, jandarmii, militarii, transportatorii, voluntarii și toate persoanele care în această perioadă nu stau acasă, ci lucrează pentru ca nouă, celorlalți, să ne fie bine.

Este clar că cea mai bună susținere din partea noastră este SĂ STĂM ÎN CASĂ, mai ales că sunt încă foarte multe cadre medicale care nu au echipamente de protecție (puteți citi ce mi-au povestit un medic de urgență, un medic ATI, un asistent medical și un farmacist în articolul Cadrele medicale fără echipamente de protecție: „Oameni buni, stați în casă! Gândiți-vă și la noi. Și noi avem familii.”

Eu le sunt profund recunoscătoare tuturor și de aceea am făcut un interviu la emisiunea Tinerețe fără bătrânețe despre cum îi putem sprijini în această perioadă, dar și cum se pot ajuta ei pe ei înșiși. Am vorbit despre asta cu Diana Vasile, psihoterapeut și director al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei. Specialiștii de aici oferă sprijin psihologic cadrelor medicale de la Terapie Intensivă, dar și pentru noi toți ceilalți (toate detaliile sunt la final)

Diana Vasile: „Să oprim mesajele critice, agresive la adresa medicilor. Măcar acum să înțelegem că lupta dintre noi nu ajută niciodată.”

Fiecare persoană reacționează diferit la o situație stresantă, dar în cazul personalului medical reacția este mai puternică, fiind primii care iau legătura cu bolnavii, așa că mulți sunt panicați. Este o reacție normală?

Da, este normală. Frica este o reacție firească la amenințare. De asemenea, ei pot să fie mai panicați pentru că sunt expuși la formele cele mai dificile de manifestare a oamenilor, a bolilor, a limitelor sistemului medical. În plus, a purta acel costum este incomod, neplăcut, chiar rănește. Asta dacă există, căci știm că echipamentele medicale sunt limitate și insuficiente. De aceea, noi trebuie să contribuim fiecare cu un ajutor: cei care pot sta acasă să stea acasă să o facă, să ne protejăm cu tot ce avem, să facilităm accesul tuturor autorităților și desigur, să oprim mesajele critice, agresive la adresa lor. Măcar acum să înțelegem că lupta dintre noi nu ajută niciodată, ci doar respectarea regulilor și solidaritatea.

Respirația profundă ajută la gestionarea fricii

Ideal ar fi să existe o instruire psihologică din timp, ca să înveți cum să gestionezi o criză, dar dacă nu a existat această instruire, ce poate fi făcut acum?

În primul rând să fie o bună organizare. Asta lasă lucrurile să se desfășoare fluid, se încurcă mai puțin și atunci evident complicațiile emoționale sunt mai puține. Al doilea lucru: fiecare persoană să învețe să își gestioneze respirația în primul rând, pentru că respirația rapidă duce la agitație și mai mare și accentuarea tuturor stărilor negative, deci respirații profunde, până în abdomen.

Este importantă cultivarea unei atitudini pozitive, a unor mesaje pozitive, a glumelor, a se scutura din când în când de toată tensiunea acumulată, adică să își ia o pauză de 30 de secunde și să se scuture, pentru că în corp se păstrează toate tensiunile și aceste gesturi simple ajută creierul primar să își restructureze atitudinea.

Deci să se scuture la propriu, nu la figurat?

La propriu, da, pentru că această detensionare musculară ajută foarte mult în păstrarea unui tonus bun, a unei capacități de menținere a unei stări bune. De asemenea tonul: suntem foarte sensibili la ton și avem nevoie să păstrăm un ton cald, calm, încurajator, să avem toată această formă de interacțiune mai degraba pe latura pozitivă, pe susținere. Acestea sunt lucrurile care păstrează echilibrul psihicului, nu absența tensiunii, nu absența adversității, nu absența dificultății, ci modul în care noi ne dăm cu capul în ea sau dimpotrivă, ne uităm, vedem și avem grijă de noi.

De asemenea este important să ne păstrăm micile bucurii, pentru că va fi important să cultivăm o atitudine pozitivă chiar și în cele mai dificile momente și nu în ultimul rând, cel mai important este să avem încredere în viață. Sistemul psihic, sistemul imunitar la cei mai mulți dintre oameni este suficient de puternic încât să se întâlnească cu dificultatea, inclusiv cu virusul și să facă schimb de informații astfel încât să poată să trăiască unul cu celălalt.

Diana Vasile: Medicii să se scuture de tensiunea acumulată. La propriu.

Putem să vorbim și de o imunitate psihologică?

Exact! Sunt atâtea studii care arată că imunitatea fizică cu imunitatea psihologică sunt mână în mână, deci avem deja două posibilități la îndemână. Prima este să ne protejăm prin expunerea limitată la virus, adică prin această izolare pe care o practicăm cu toții, prin igienă, iar pe partea psihologică avem nevoie să înțelegem că avem forța vitală suficient de puternică pentru a traversa experiențe dificile. Suntem dotați natural cu asta. Apoi avem la îndemână capacitatea de a ne regla emoțiile, capacitatea de a trăi stări bune și avem nevoie să ne expunem lucrurilor bune. Am văzut cred cu toții cât de mult umor poate ieși din această situație și promovez această formă de a ne păstra seninătatea –  este unul dintre factorii protectivi cei mai importanți.

De asemenea este important să fim in contact virtual unii cu alții. Nu e o formă mai puțin impersonală, pentru că depinde de tipul de emoție pusă acolo, iar dacă noi începem să ne privim cu compasiune, dacă începem să ne privim cu bunătate și susținere, atunci și această formă virtuală este un pic mai prietenoasă pentru fiecare dintre noi. Și evident, să nu ne facem rău, adică să transmitem mesaje pozitive, încurajatoare și chiar dacă sesizăm greșeli, să fim pregătiți să le îndreptăm, nu să acuzăm și să aruncăm celui suspus greșelii toată negativitatea noastră.

Și poate chiar să le mulțumim mai des.

Da, toate autoritățile au un rol foarte important și sper ca această perioadă să arate chiar și celui mai negativist om cât de mult depindem unii de alții și că niciun om, indiferent de statut, niciun om nu este mai puțin important. Rolul fiecăruia pentru păstrarea sănătății tuturor este foarte important!

Diana Vasile: „Să avem încredere în forța noastră vitală, în organismul nostru”

Dar dacă vezi că nu ești susținut, că nu ai nici măcar echipamente de protecție destule, cum te mai poți îmbărbăta, cum să reziști? 

Există două tipuri mari de factori de protecție: externi și interni. Desigur, ideal este să avem din ambele categorii, dar rareori se întâmplă asta. De aceea, pentru a ne îmbărbăta este important să ne bazăm și să ne stimulăm factorii interni: încrederea în forța noastră vitală – pentru că viața este puternică, vrea să se manifeste, încrederea în capacitatea corpului de a rezista și de a se recupera – istoria și știința au arătat acest lucru. Un alt factor intern care ne protejează este responsabilitatea, adică abilitatea de a avea un răspuns potrivit, adaptativ, la ceea ce se întâmplă. Acum este vorba de capacitatea de a respecta regulile care protejează. Este cel mai evident acum că dacă ai grijă de tine, ai grijă de toți cei din jurul tău. Important acum este să nu ne facem rău unii altora. Răul făcut de noi poate fi cu siguranță mai mare decât cel făcut de acest virus. Un alt factor intern protectiv este capacitatea de a regla emoțiile; de aceea, este important să ne ocupăm de emoțiile noastre și să cultivăm o stare pozitivă prin a ne concentra și a cultiva emoțiile pozitive, precum și descărcarea emoțiilor negative.

Expuși sunt și farmaciștii, vânzătorii din magazine, casierele de la supermarketuri. Ce să faci când în tine se dă o luptă – pe de o parte ai vrea să îți faci treaba, să ajuți, dar pe de altă parte îți e teamă și ai vrea să îți dai demisia?

Nici nu cred că demisia ar rezolva ceva, dar da, ei sunt expuși și, din nou spun, au toată aprecierea noastră pentru ceea ce fac, pentru locul și rolul lor. Sper ca această situație să restructureze puțin caracterul nostru, să apreciem mai mult fiecare om. Și din nou, să se bazeze mult pe factorii personali: să spună altora și să își repete mesaje pozitive, să găsească micile aspecte, lucruri frumoase, pozitive, să glumească, să se scuture din când în când de tensiunea acumulată, să păstreze un ton calm, să se odihnească cât pot de mult, să fie sprijiniți de noi toți și protejați de noi toți. Să ceară cu calm să fie protejați. Atât managerilor lor, cât și fiecărui om cu care vin în contact.

De ce le e așa teamă unor oameni de izolare? 

Aș menționa două categorii de explicații: una referitoare la nevoile noastre fundamentale și una referitoare la obișnuințele noastre dobândite în ultimii ani. Prima explicație: izolarea vine împotriva unor nevoi fundamentale ale oamenilor și ale ființelor vii: nevoia de a avea contact fizic, prin intermediul simțurilor, una cu cealaltă și de a se regla în acest fel; nevoia de mișcare, nevoia de explorare, nevoia de exprimare. De aceea, pe termen lung această limitare ar putea genera dificultăți psihologice.

Referitor la al doilea tip de explicație: noi, oamenii, am practicat excesul de explorare prin posibilitățile de călătorie multiple și variate permise de progresul tehnologic. Tot progresul tehnologic a creat iluzia controlului asupra vieții, asupra tuturor ființelor vii. Or, în acest caz, suntem noi acum în interacțiune cu o altă ființă vie, care vrea exact aceleași lucruri ca și noi: să trăiască, să se reproducă și să trăiască bine! Ori noi încă nu suntem împăcați cu această idee și această realitate: că nu suntem singurele ființe vii care vrem să trăim și că avem nevoie să căutăm strategii de colaborare cu toate ființele vii. Dar sper că învățăm acum această lecție de adaptare la manifestările vieții.

Ce-am putea învăța din toată această criză?

O, multe! Aș menționa doar câteva aspecte:

• igiena este obligatorie, nu opțională;
• toți depindem foarte mult unii de alții, indiferent de rangul social, atât în cele bune, cât și în cele mai puțin bune;
• solidaritatea este regula pentru o funcționare bună și pentru sănătate, nu o excepție;
• educația presupune pregătirea pentru succes, dar că succesul se formează din capacitatea de a trece prin dificultăți, greutăți, pierderi, riscuri și trebuie să exersezi să treci prin ele;
• investiția în sănătate și educație este cea mai bună investiție; atât la nivel personal, cât și social;
• agresiunea de orice fel trebuie limitată, altfel ea se va întoarce împotriva noastră;
• starea de bine începe cu noi, nu cu alții, depinde în primul rând de noi. Apoi împrăștiem în jurul nostru ceea ce este în interior.

Sprijin psihologic gratuit pentru cadre medicale

Cum putem beneficia de sprijin psihologic la Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei?

În această perioadă, ISTT pune la dispoziție o serie de resurse dedicate situației cu care ne confruntăm, pe care le puteți accesa gratuit, pe site-ul Institutului. Mai mult decât atât, ISTT oferă servicii de asistare gratuită ONLINE tuturor celor aflați în dificultate în aceste momente.

Institutul a înființat și două grupuri de suport terapeutic pentru cadrele medicale de la Terapie Intensivă: un grup de terapeuți ISTT care poate oferi suport tuturor cadrelor medicale de la Terapie Intensivă Nou Născuți (în parteneriat cu „Asociația Unu și Unu”), dar și un grup de terapeuți ISTT care oferă sprijin cadrelelor medicale de la Terapie Intensivă din secțiile de boli infecțioase.

Serviciile de consiliere și suport psihologic sunt gratuite și vor fi oferite ONLINE sau telefonic. Detalii pe adresa de e-mail asistare@istt.ro sau direct pe pagina de facebook a Institutului.

Sursă featured photo: www.unsplash.com

PRINT