Tocmai ce am dat “din întâmplare” peste discursul lui Steve Jobs din 2005, de la Stanford University. Pun intre ghilimele pentru că sunt sigură că nimic nu e întâmplător. Deși l-am mai văzut, de data asta a fost diferit. Discursul este același, nu a fost schimbat de nimeni. A fost diferit ce am recepționat eu, ce am conștientizat.

Steve Jobs a spus trei povești. Așa le-a numit el. Eu le-aș spune lecții de viață. Deși sunt trei, toate spun cam același lucru. Am transcris doar câteva dintre ideile care pe mine m-au pus pe gânduri și vă las pe voi să le descoperiți pe toate în discursul video.

Urmează-ți inima și intuiția!

În prima poveste spune cum a renunțat la facultate și de ce asta l-a ajutat mai târziu, contrar credinței multora că trebuie să urmezi o facultate ca să ai succes: 

„Viața e scurtă, așa că nu o irosi trăind viața altcuiva, făcând altcuiva pe plac. Ai curajul să îți urmezi inima și intuiția. Ele știu ce vrei cu adevărat să devii!” 

O lovitură poate fi cel mai bun lucru care ți se întâmplă!

A doua poveste este despre lovitura pe care a primit-o după 10 ani de când înființase compania Apple (a fost dat afară chiar de colegii lui):

„Fusesem respins, dar eram încă îndrăgostit de ceea ce făceam, așa că am decis să o iau de la capăt. Nu mi-am dat seama atunci, dar peste ani am realizat că acea concediere de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în toată viața mea! A fost ca o eliberare. Atunci a început una dintre cele mai creative perioade din viața mea!”

Totul pălește în fața morții

Cea de-a treia poveste este despre moarte. Poate și pentru că discursul a avut loc la un an după ce primise diagnosticul de cancer la pancreas:

„Când aveam 17 ani am citit ceva de genul: „Dacă trăiești fiecare zi ca și când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate”. M-a marcat, așa că de atunci m-am uitat în oglindă în fiecare dimineață și m-am întrebat: „Dacă astăzi ar fi ultima zi din viața mea, aș vrea să fac ceea ce am de făcut astăzi?”. Dacă răspunsul era „nu” pentru mai multe zile la rând, știam că trebuie să schimb ceva.

Faptul că am știut mereu că voi muri în curând a fost „unealta” care m-a ajutat să iau decizii importante în viață, pentru că aproape totul – așteptările, mândria, frica de rușine sau eșec – sunt lucruri care pălesc în fața morții, lăsând loc doar pentru ceea ce este important. Faptul că îți aduci aminte că vei muri este cea mai bună metodă pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face să crezi că ai ceva de pierdut. Nu există niciun motiv pentru care să nu îți urmezi inima!”

Fac cu bucurie și plăcere ce am de făcut astăzi?

Această ultimă poveste mi-a adus aminte de un studiu care a scos la iveală regretele oamenilor atunci când sunt pe patul de moarte: că nu au petrecut mai mult timp cu cei dragi, că au muncit prea mult, că nu au avut curajul să spună ceea ce simt cu adevărat, că au trăit viața așa cum se așteptau cei din jur, nu cum își doreau ei. Iată care sunt lucrurile cu adevărat importante! Sigur că diferă de la persoană la persoană, dar vedem cu toții că există această goană nebună pentru afirmare, pentru bani, mașini, case ori haine.

Și eu mă surprind uneori în acest vârtej, dar din ce în ce mai puțin. Învăț sau mai bine zis reînvăț să pun pe primul loc ceea ce contează cu adevărat pentru sufletul meu. Nu e ușor. E greu să renunți la ceva, e greu să ieși din zona de confort, dar uneori nu e vorba despre a renunța, ci despre a reconfigura traseul, așa cum se întâmplă și la GPS. Lucrurile nu sunt doar albe și negre, ci și gri și mai ales colorate! La fel și viața. Este colorată și frumoasă dacă majoritatea acțiunilor pe care le facem sunt realizate cu drag, pasiune, bucurie și iubire, nu pentru că “așa trebuie”.

Vă invit să facem exercițiul propus de Steve Jobs. Eu l-aș modifica puțin, pentru că dacă m-aș întreba “ce aș face dacă ar fi ultima zi din viața mea?”, cu siguranță răspunsul ar fi “aș petrece-o cu familia mea”, iar ca să fac asta în fiecare zi de acum înainte ar însemna să nu mai muncesc deloc:) Așadar, eu o să mă întreb în fiecare dimineață: “Fac cu bucurie și plăcere ce am de făcut astăzi?”