Ador meiul! Și nu doar eu, ci și soțul meu. Cel mai des facem mei cu lapte vegetal. Este o alternativă la orezul cu lapte din copilărie. Poate fi preparat și cu lapte de origine animală, însă eu nu mai beau de câțiva ani (am povestit aici de ce).

Dacă vi se pare ciudat și credeați că meiul e doar pentru papagali, să știți că nu e adevărat (sunt întrebată des asta:)). Este folosit de mii de ani și în bucătărie. Bineînţeles că trebuie să alegeți meiul decorticat. Îl găsiți la magazinele cu produse naturiste și costă 7-10 lei kilogramul. Cel mai important este că nu conține gluten, așa că poate fi folosit de persoanele care au intoleranță.

Ingrediente pentru 2 porții generoase:

-1 ceașcă mei

-3-4 cești apă

-bucăți de fructe (mere, gutui, pere tari)

-o jumătate de linguriță de ghimbir ras (puteți pune și mai mult, dacă sunteți obișnuiți cu gustul)

-2-3 cești lapte – poate fi de origine animală sau vegetal: de migdale/cocos/caju/cânepă (puteți prepara singuri laptele vegetal – găsiți aici cea mai simplă rețetă)

-miere după gust

-scorțișoară, cuișoare, vanilie

Metoda de preparare:

Primul pas este să clătiți meiul în mai multe ape. Dacă la început o să fie tulbure, pe măsură ce îl spălați apa va rămâne tot mai curată. 

Apoi puneți-l la hidratat (îl acoperiți cu apă). Cât timp? Aici părerile sunt împărțite. Sunt și specialiști care spun că nu trebuie hidratat, dar eu aleg să îl hidratez. Better safe than sorry:) Uneori îl las peste noapte, alteori o zi și o noapte. Da, e nevoie de organizare, adică să te gândești din timp când vrei să faci. Sigur că nu se întâmplă nicio tragedie dacă faceți o dată fără să îl hidratați, și eu mai făceam asta uneori, dar era excepția.  

Aruncați apa în care a stat la hidratat și mai clătiți de câteva ori.

În acest timp puneți apa la fiert (3 cești). Când începe să clocotească, adăugați meiul, fructele tăiate bucățele și ghimbirul tăiat cât mai mărunt sau dat pe răzătoare. Se mai lasă aproximativ 15 minute la fiert, cu atenție, să nu se prindă. Eu îl las și mai mult, uneori îi mai adaug apă, pentru că vreau să fie bine, bine fiert și, deci, mai prietenos cu sistemul digestiv. Plus că îmi place să fie mai cremos.

După ce stingeți focul puneți cratița deoparte, ca să se răcească puțin. De ce? Pentru că urmează să punem laptele vegetal și mierea, care și-ar pierde din proprietăți dacă le-am pune la o temperatură foarte înaltă. Așadar, după ce meiul se mai răcește, adăugați laptele și mierea după preferințe: dacă vă place compoziția mai moale, puneți mai mult lapte, iar mierea după gust. Tot acum puneți și scorțișoară, cuișoare, vanilie, orice arome vă plac.

Rețeta nu este bătută-n cuie. Noi la început făceam doar cu lapte și miere, nimic altceva, dar într-o seară mi-a venit ideea să pun gutuie și ghimbir în oala în care fierbea meiul. M-am gândit că meiul va lua din aroma lor și așa a fost. A ieșit un preparat pe care toată lumea l-a apreciat și a mai cerut o porție 🙂

A nu se înțelege că recomand prepararea termică a fructelor. Oricine știe că mulți dintre nutrienți se pierd prin fierbere, dar dacă facem asta o dată la nu știu cât timp, nu e nicio tragedie. Atâta vreme cât mâncăm zilnic fructe și legume crude și doar uneori le supunem la temperaturi înalte, nu e nicio problemă. Plus că iarna de obicei simțim nevoia de mâncare caldă și gătită. 

Există și varianta în care pun la fiert doar ghimbirul împreună cu meiul, iar celelalte fructe le adaug în castron, proaspete, atunci când mâncăm. Dacă știți că nu reușiți să mâncați cele cinci porții de legume și fructe pe zi, atunci mai bine puneți fructele proaspete, în castron. Sau o parte le puneți la fiert, iar cealaltă parte crude, în castron. Important este să faceți cum vă este mai bine, cum vă cere organismul.

Poftă bună! 

Credit foto 1: Vadimb | Dreamstime.com

Credit foto 2: Indos82 | Dreamstime.com

PRINT